Rafinarea mentală a abilităților: aptitudinile sunt abilități brute și nerafinate
Dacă privești cu atenție CV-urile vei găsi întotdeauna un mic sub-punct numit aptitudini. Oamenii caută să lucreze cu oameni care au aptitudini. Consideră că dacă aceștia au aptitudinile cerute cu siguranță vor produce performanță.
Lucrurile nu stau chiar așa. Și asta pentru că aptitudinea nu este același lucru cu abilitatea. Până și DEX-ul, deși le amestecă în unele locuri, totuși le separă.
În viziunea lingviștilor care au creat dicționarul aptitudinile înseamnă ” Însușire psihică individuală care condiționează îndeplinirea în bune condiții a unei munci, a unei acțiuni; aplicație, înclinație, dar”.
Desigur că mai înseamnă și ” aplecare, aplicație, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. ” sau ” dispoziție naturală; înclinare; posibilitate, pricepere de a face ceva” însă această ultimă însușire ”pricepere de a face ceva” ca și noțiunea ”talent” intră deja pe tărâmul abilităților.
Aceasta pentru că DEX-ul ne spune despre abilități că acestea înseamnă ”Îndemânare, iscusință, pricepere, dibăcie, măiestrie sau la plural deprinderi, obiceiuri, șmecherii, șiretlicuri”.
În consecință se nasc întrebări firești la care trebuie să ne răspundem pentru a înțelege corect : cuvântul ”pricepere” de la aptitudine înseamnă același lucru cu ”pricepere” de la abilități? Aptitudinile sunt una și același lucru cu abilitățile?
Sigur că nu sunt specialist în lingvistică și nici nu mi-am propus să fac ordine în DEX. Și, referitor la acest subiect, se vor găsi probabil persoane care să combată aceste considerentele despre aptitudini și abilități. Trebuie să o facă însă cu argumente.
Vreau ca în această confruntare de idei despre aptitudini și abilități să arăt liderilor din business calea cea mai corectă spre succes pentru a evita confuziile. Aceste confuzii pot aduce uneori pierderi însemnate mai ales liderilor din departamentele HR care recrutează și lucrează cu capital uman.
Aptitudinea este o însușire psihică, un har, un dar, o dispoziție naturală, deci ceva cu care toți oamenii ne naștem chiar dacă nu suntem conștienți că o avem. Atâta timp cât nu suntem conștienți de ea putem spune că, într-un anume fel, ea nu există.
În schimb abilitatea este ceva ce dobândim pentru că înseamnă pricepere, dibăcie, iscusință, etc.
În neuroștiințe lucrurile nu sunt atât de confuze dacă vorbim despre ce capacități posedă creierul uman. Lucrurile aici sunt mult mai clare. Cel mai bun exemplu pentru a înțelege este referitor la capacitatea de comunicare a creierului uman.
Să vorbim câte ceva despre limbajul vorbit și limbajul scris. Întrebarea mea în acest caz este următoarea: Scrisul este o aptitudine sau o abilitate?
Dacă ai răspuns că este o aptitudine, este clar că te-ai înșelat. Scrisul este o abilitate. A vorbi este o aptitudine. Și îți voi arăta și argumentele.
Toți oamenii se nasc cu capacitatea, sau altfel spus, cu aptitudinea de a vorbi, a comunica verbal. Nu toți însă știu să scrie. Abilitatea de a comunica în scris se dobândește prin instruirea în foarte mulți ani de școală. A scrie este o abilitate nerafinată. În schimb a scrie frumos, în toate sensurile dacă vrei, este o abilitate rafinată.
Creierului uman i-au trebuit aproape 5 milioane de ani pentru a crea noi rețele neuronale capabile să înțeleagă limbajul vorbit și a le automatiza, adică să le introducă în zona inconștientului astfel încât să devină naturale. Ține minte : 5 milioane de ani.
Scrisul a apărut undeva cu câteva mii de ani în urmă. În urmă cu circa 500 de ani el a putut să devină fenomen de masă odată cu dezvoltarea primelor școli publice.
Acum e momentul să faci o simplă comparație între cele două cifre : 5.000.000 și 500. Vei înțelege de ce nu putem să scriem un bilețel de mulțumire părinților chiar în ziua în care ne naștem și de ce ne tocim ani de zile coatele prin băncile școlilor.
Avem în noi din naștere aptitudinea de a scrie. Oricine poate să ia în degete un pix pentru că știe la ce folosește pixul, însă opțiunile lui sunt limitate : poate să mâzgălească ceva pe o hârtie sau dacă a fost la școală și și-a construit o abilitate și îndemânare poate să scrie.
Mecanismele de copying și neuronii oglindă ai omului sunt minunate și ne-au ajutat să evoluăm de-a lungul vremii. Ne naștem cu foarte multe înclinații, haruri, daruri, talente, chemări și atracții, etc, ca să vorbesc în termeni de aptitudini.
Pe câte dintre acestea le transformăm în măiestrie, iscusință, îndemânare, etc. astfel încât să avem ”capacitatea de a face totul cu ușurință și iscusință” vorbind acum în termenii abilităților?
Există o graniță aproape imperceptibilă între aptitudine și abilitate sau mai bine spus între momentul în care o aptitudine se transformă într-o abilitate.
După părerea mea o aptitudine ține de un comportament pasiv și brut în timp ce o abilitate intră în zona comportamentului activ.
Degeaba ai talent și har dacă nu îl antrenezi în permanență. Degeaba știi să vorbești dacă nu știi când, cum, cu cine și ce să vorbești. Degeaba știi să scrii dacă nu știi ce și cui să-i scrii. Degeaba ai aptitudini dacă nu ai abilități.
Oamenii primesc diplome de aptitudini de la școli sau cursuri pe care și le trec în CV-uri și se consideră deja apți. Însă mulți lideri care au avut un succes răsunător într-un domeniu ajunși în alt domeniu sau companie au un eșec usturător. Vă sună cunoscut?
Aptitudinile foarte rar garantează succesul. Abilitățile însă îl garantează în orice ai întreprinde. Pentru că ele se bazează pe antrenament și pe rafinare.
Dacă ai învățat să mergi pe bicicletă nu însemnă nimic mai mult decât faptul că, da într-adevăr, ai o aptitudine pe care ai antrenat-o relativ transformând-o într-o abilitate brută și ești apt să mergi pe bicicletă, să virezi la stânga/dreapta, etc. Nu se numește sub nici o formă ca fiind o performanță cu care poți participa în competiții reale.
Ca să faci performanță trebuie să transformi prin antrenament acea abilitate brută într-una prelucrată și apoi prin cizelare într-una rafinată și atunci vei putea participa ”cu ușurință și iscusință” în competițiile de bike.
Eu cred că pe o scală a performanței de la 1 la 10 unde 1 înseamnă performanță minimă iar 10 înseamnă performanță maximă aptitudinile amestecate cu abilități brute se încadrează între 1-4, abilitățile prelucrate (sau comune) între 5-7 iar abilitățile rafinate (sau performante) între 8-10.
Între 1-4 este o zonă confuză de aptitudini amestecate cu abilități brute aflate în stadii incerte de dezvoltare, conștientizate sau nu, fără nici un fel de predictibilitate și garanții ale succesului în viitor.
Doar cu aptitudini conform notei obținute se pare că nu poți trece clasa. Pentru asta trebuie să ai măcar un set valid de abilități prelucrate. Dacă vrei însă performanță atunci doar abilitățile rafinate ți-o aduc.